Economia socială s-a născut în sec. al XIX-lea din nevoia de a orienta producția de bunuri și servicii plecând de la nevoile tuturor și nu de la interesele unora. Odata cu revoluția industrială, capitalismul industrial a creat noi cerințe la care statul și sectorul privat nu puteau răspunde. Astfel, grupurile sociale cele mai vulnerabile, au inventat o nouă formă de a produce, de o manieră colectivă, nereglementată însă juridic.

În sec. XX, dezvoltarea economiei sociale a fost fragmentată de către cele două războaie mondiale și de experiența comunistă. De la sfărșitul anilor 80 însă, UE a recunoscut progresiv rolul și importanța sa; prima țară care a legiferat ES a fost Franța în 1981.

Economia socială:

• Se bazează pe principiile solidarității și a implicării individuale în procesul cetățeniei active;
• Generează locuri de muncă de bună calitate și un nivel de viață mai bun;
• Oferă un cadru care să permită apariția unor noi întreprinderi și noi forme de muncă;
• Joacă un rol important în dezvoltarea locală si coeziune sociala ;
• Promovează responsabilitatea socială;
• Este formatoare de noi mentalități ;
• Corespunde priorităților Uniunii Europene și ale obiectivelor strategice : coeziune sociala, un grad ridicat al ocupării forței de muncă, dezvoltare durabila, promovarea incluziunii sociale și democrației participative.